2011.21

a sosit momentul întâlnirii mele anuale cu Timpul. cea mai bună ocazie să-ți pui cele mai ciudate întrebări și să fii copleșit de simțiri intrisec de neexplicat.mă gândesc în mod obsesiv la sfârșitul lumii-eveniment care ar trebui să aibă conotații negative pe scară mondială. Și totuși evenimentul e zguduitor doar privindu-i latura individuală,tragic de umană,teribil de egoistă.
Nu suntem de neînlocuit decât în raportul cu Sinele. Așteptăm cu înfrigurare viitorul și înțelegem prea puțin trecutul.
Ne întâlnim anual cu Timpul și refuzăm inevitabilul. Instead,ascultăm Elvis Presley,rememorăm secvențe,facem scenarii de secret life pentru că întotdeauna am fi cu totul pe alt continent.
Încă 9 ani până când va trebui să devin normală.Rezonabil.
Până atunci,îmi permit să te văd obsesiv chiar și acolo unde nu ești.

doar doi.

pe vremea mea băieții te invitau în rainbow la un pahar de cola de 2 lei.azi,socializăm în rețele.se pare că-ți plac pupezele.se pare că am nevoie de o eră în plus pe care ai putea să mi-o împrumuți tu din imensa ta fericire,aproape fără margini.e posibil să fie de la sufocatul din timpul marii furtuni,Marii Beții.da,e probabil să nu mai exist la un moment dat,iar sentimentele să fie livrate utilizând metode precum fast food,trenul va staționa aproximativ două minute,luni-duminică,ianuarie-iunie.liceu-dor,emoție de primăvară,ploaie în luna lui mai.liliacul se sfârșește,toate acestea nu se mai încheagă.formează o pastă chimică,fizică.,insolită,ideală.nu mai recunosc nimic.oglinda din baie ajută mult.în lipsa ei aș risca să mă văd și totuși să nu mă găsesc.originalitatea nu mai e la modă zilele acestea în materie personală.
te rog să nu mai vii.sunt un cosaș bătrân.care totuși mai oftează după lanul de maci.
doar doi oameni contrastând cu decorul.