Azi sunt plin de viscol și absența ta.

Așa spune cântecul. Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă.
Dor nebun în toate viscerele corpului meu muritor.
Și dorința înghițită că vei citi.

Viața ca o cursă infinită.

Actualmente, alerg precum o bezmetică. De coșmarul eșecului, de vieți profesionale nesatisfăcătoare, de singurătate, de obsesii trecute, de posibile suferințe, de greșeli prea mari, de greșeli prea mici, de un sărut, de trăit. Aș muta toate confuziile, neliniștile, trăirile, gândurile, fricile, nemulțumirile din cutia mea toracică în cutia Pandorei. Cu speranța, ultima rămasă atât în cazul meu, cât și al ei, că Pandora va ști să facă și altceva cu ele decât să le trăiască excesiv.