Wasting my young years

A ști în orice moment al vieții în ce punct ești.

A ști că i-a scris până acum ceva vreme.

A ști ca Ea a primit toate cuvintele pe care tu nu ai dreptul să le primești.

A ști obiectiv că you're wasting your young years.

A ști că singurătățile și temerile lor adiacente creează dependențe inexplicabile.

A ști că repetitivitatea gesturilor nu reflectă decât obișnuință și nicio altă interconexiune galactică.

A ști că poți pleca fără urme de praf stelar sau de regret în urmă.

A ști că zilele sunt și vor fi la fel.

A ști că uneori eforturile noastre sunt în zadar și dorințele, deși puse sub preș, încă arzânde.

A ști că probabil ermetismul tău nu-ți va permite niciodată să simți veritabil și veritabila deschidere umană.

Câtă cunoaștere, atâta dramă. Cât realism, atâta luciditate. Câtă luciditate, atât de puțină fantazie.

P.S. https://www.youtube.com/watch?v=lNqbHxtN2-E

Ermetism de tip sînzienesc

I never loved nobody fully. Nobody ever loved me fully.
I never trusted nobody fully.
Am fugit de suferință și suferințe. Am construit ziduri, cetăți, turnuri, ostrețe, planuri de evacuare, planuri B, scenarii presărate cu realism și pe alocuri și cu ceva pesimism.
Între timp, Marea și Unica iubire s-a evaporat ca un experiment prost chimic, iar numărul aiurelilor de tipul aiureli, fleacuri, prostii a scăzut proporțional cu înaintatul în vârstă.
În castelul meu aștept precum Rapunzel. Acea privire.
Mă lupt cu dependențele emoționale.
Mă mai joc de-a cripticul și fanicul.
Mai închei un contract de hedging sufletesc în încercarea de a acoperi riscuri.
Mai negociez procente de iubire și molecule de suflet.
Mai ridic un zid.