luni, 2 aprilie 2012
duminică, 25 martie 2012
habar nu ai,habar nu am că timpul trece.se prea poate
câte un fior inexplicabil de dor mă cutremură câteodată.
câte o stare romanțioasă de tip vechi.
câte o tristețe particulară.
câte o fericire intimă și inexplicabilă.
câte o întrebare primordială.
câte un conflict sufletesc lipsit de soluții echitabile.
câte un scenariu complet neplauzibil.
câte o trăire veritabilă, o licărire.
rare momente autentice.
câte o stare romanțioasă de tip vechi.
câte o tristețe particulară.
câte o fericire intimă și inexplicabilă.
câte o întrebare primordială.
câte un conflict sufletesc lipsit de soluții echitabile.
câte un scenariu complet neplauzibil.
câte o trăire veritabilă, o licărire.
rare momente autentice.
joi, 2 februarie 2012
wonderful life!
salonul 58,spitalul de boli infecțioase matei balș, prima dragoste nu se uită niciodat, prima internare, ratat Marele Examen,clar, mă mărit cu un medic!, discuții în salon despre ceaușescu și al său decret, înțepătura de la analize doare, pastile și multă suferință adiacentă, dormit pe simbolul medicinei, asistente futeșe.
femeia, wonderwoman sau mamă-eroină, e făcută să îngrijească.cred ca trebuia să fiu bărbat.
studiul ține de esența,nu doar de natura mea .umanitate. proeutanasie. nu putem fi egali decât în drept, nu și în fapt.(considerente de aristocrație). beuatiful girl,stay with me!.necruțător de tânără,
ciroză și xanax asezonate. ninsoare apocaliptică. a palpa moartea.
cum luăm pauză?
femeia, wonderwoman sau mamă-eroină, e făcută să îngrijească.cred ca trebuia să fiu bărbat.
studiul ține de esența,nu doar de natura mea .umanitate. proeutanasie. nu putem fi egali decât în drept, nu și în fapt.(considerente de aristocrație). beuatiful girl,stay with me!.necruțător de tânără,
ciroză și xanax asezonate. ninsoare apocaliptică. a palpa moartea.
cum luăm pauză?
vineri, 27 ianuarie 2012
joi, 8 decembrie 2011
toți oamenii sunt muritori.
te întrebi probabil ce fac. stai liniștit. și eu îmi tot pun întrebarea asta ciudată. existența mea nu are nici un contur, nici o direcție, nici un sens, nici o pastă consistentă, nimic închegat.e o chestie flască, posibilă, pliabilă. nu e vorba doar de chestiuni de principiu, ci și de lucruri mult mai pragmatice, toate în jurul unui cuvânt ce sună sumbru indiferent de poziția lui în frază: viitor. nu știu ce fac. nu știu cum mă simt. e ca într-o gară. trenuri vin, trenuri pleacă, peronul există mereu, oamenii dispar, decorurile se schimbă. uneori e vorba doar de paltonul crem care ia locul celui roșu. alteori,e mult mai mult de atât. uneori, îmi e dor. alteori, mă consolez invocând principii din psihologie. câteva zile de decembre au mai rămas. câțiva ani de trăit, câtăva trăire de împărtășit. inerție în ritm sacadat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)