Obișnuințe.

Prezența mea constantă aici e o surpriză pentru firea mea esențialmente dificilă.Neg în acest fel adevăruri evidente precum:aproximativ două luni până la finele anului 2,câteva zile până la întâlnirea anuală cu Timpul,săptămâni de coșmar în care doar glucidele mă ajută să supraviețuiesc,veri dezgolite,indecizii profunde.
De fiecare dată cafeaua trebuie să aibă doar un plic de zahăr și o plăcintă lângă.De fiecare dată un plic de zahăr rămâne în buzunar și e descoperit în momente ulterioare ciudate.De fiecare dată Bucureștiul la 5 dimineața mi se pare fascinant,o combinație exotică între Orient și Occident.De fiecare dată ceaiul de iasomie și discurile cu L.Cohen declanșează memoria involuntară,timpul psihologic și nostalgii liliachii.De fiecare dată aflându-mă pe Edgar Quinet aștept să vii să mă iei de la Litere.Reveria se consumă rapid:trebuie să intru în Librăria Eminescu pentru a întreba de manualul de fiscal.De fiecare dată librăria îmi aduce aminte de o anumită cutiuță verde,un anume ceai cu rom,un anumit balcon.De fiecare dată aerul umed nu-mi dă voie să respir și declanșează nebunia mea firească.De fiecare dată spețele cu teme medicale mă fac să zâmbesc ștrengărește.De fiecare dată mă descopăr cu teamă,cu uimire,cu dor.

Epistole mixte.

Te-aş suna să-ţi spun că sunt acasă.că acasă viaţa e complicată,iar oamenii mai înnebunesc.ţi-aş spune că străbunicul a fost un don juan ce obişnuia să meargă la vânătoare.ţi-aş mai spune că sunt zile când pur şi simplu nu mă pot abţine să nu fac tâmpenii.de tipul aiureli,fleacuri,prostii.cred că ţi-aş mai spune că pasca de ciocolată a fost special inventată pentru mine,iar eu am descoperit în dulap un sacou verde,extrem de verde,sobru,chic,ciudat pentru 21 de ani.da,l-am purtat.înclin să cred că ţi-aş reaminti că sunt studentă.asta pentru a-mi aduce şi eu aminte.totuşi.
ştii ghemul acela gri care nu mă lăsa să respir sau mă obliga să rămân în staţie aşteptând ad infinitum un metrou către capătul lumii.îl alimentez cu umblatul prin cutii. pline cu exuvii sînzieneşti.teribilă îndeletnicire!aş mai menţiona că îmi stă bine machiată cu verde,extrem de verde,deşi probabil că ai observat deja.te-aş întreba dacă ai putea să-mi împrumuţi nişte afecţiune.ţi-aş promite că am să ţi-o restitui...la termen chiar.
Din păcate,Cărtărescu avea dreptate:"cu toate acestea nu se mai poate.e la fel cum creierul nu înţelege că după o vreme nu se mai poate trăi".Cred că nu am să te sun.totuşi.

Evidemment,tu l'aimes encore.

Așteptăm.un anume telefon,examen de admitere,examen de licență,mailuri,metroul,autobuzul,o anumită melodie la radio,o anumită voce dimineața,o anume zi a anului,o întâmplare miraculoasă,un eveniment cu alură de minune.Stăm și așteptăm.Cu sufletul la gură,tremurând.sperând.transfigurați.plictisiți la un moment dat.triști și chiar resemnați,dar așteptăm.it s human to have expectations.meschinul har al deziluziei?

O posibilitate.

S. continuă să fie neverosimilă.S. nu știe că inima e un organ anatomic și atât.S. ascultă de 5 zile Chasing cars.S. nu știe că această practică e foarte nesănătoasă.S. are jurnal,dar nu scrie.S. are glande lacrimale,dar nu le folosește.S. se dezintegrează.Fizic,psihic,intelectual,spiritual.S. știe că reconstrucțiile durează ere.S. nu are răbdare.S. a visat laboratorul de engleză din liceu și s-a panicat.S. nu mai știe cum se respira liceul.S. a văzut un om plângând în hohote în curtea facultății.S. se simte existențialistă.S. ar vrea să se depersonalizeze precum veniturile care alcătuiesc bugetul de stat.S. a schimbat persoana.Nu și eul.S. a aflat cu stupoare că e aprilie.nu-i nimic,Lorelei.Sau poate în aprilie nu mai plouă și deci e ceva,Lorelei.S. ar mânca un kilogram de jeleuri.S. și-ar cumpăra un capot cu floricele.S.are unghii roșii și idei excesive.S. ar practica nepăsarea ca mod de existență.S.crede că salcâmii,magnolia,căldura și primăvara,mă joc în părul tău sunt de vină.S.nu știe exact pentru ce.S.face gesturi dubioase pe post de normalități.S.visează colorat de câteva săptămâni.S.nu știe fizică sau logaritmi.Totuși,S.logaritmizează cu absolut orice.și cu grație.S.se vrea pragmatică sau actriță.Iar în timpul liber ar putea să mai rezolve niște spețe.S.crede că așa ar fi echitabil.S.a avut o zi mediocră.S.e blocată momentan.S.nu mai dărâmă ziduri și zâmbește rezervat.S.nu s-a oprit pentru a-l întreba de ce plânge.S.e tristă.

Pauză.

Am să scriu într-o zi versurile de la melodia you could have bought me with a coffee!Mi-e dificil să scriu după ce evenimentele fuseră deja consumate.I don t quite know how to say how I feel.E dificil de definit acest melange sufletesc.Tai,ciopârțesc,rescriu.Dacă ar fi așa și în viața reală...Well,Radu a zis o chestie interesantă cândva despre mine:în viziunea lui aș vrea să trăiesc într-un film aiuristic,hippiot,complet ciudat,fără sens și lista ar putea continua ad infinitum.
Da,mi-ar plăcea.Dar din nefericire,chestiunile reale se desfășoară puțin pe alte planuri:în primul rând,planul realității care presupune mers de mână prin parcuri,fotografii drăgălașe la care tu zâmbești fin,iar el îți răspunde cu multă căldură.Unde e planul metafizic?Unde e iubirea descrisă de Platon sau Stănescu?Când vine momentul în care simți că mâna ta iubește și începi să te lovești de lucruri prin casă?Seara,înainte de a adormi,când simți că nu mai poți respira normal gândindu-te la ființa dragă care ți s-a impregnat pe țesutul trupului tău și care ocupă acum o parte semnificativă din creierul,sufletul,inima,stomacul tău.Atunci când având capul în  pernă și încercând să-ți încadrezi zâmbetul(din păcate fără succes) iei telefonul și-i scrii: iubita mea Spuntnik,când sunt în preajma ta mă simt intergalactic!
Mă descurc destul de bine la etapa a 2 a.Sunt incurabilă la prima.Aș sări toate zidurile ce mă înconjoară,aș exersa săritul în cap,deși mi-e frică de înălțimi,aș evada.Nu apuc să dobândesc doza de curaj necesară că mă trezesc prietena cea mai bună,confidenta,ușor ciudata,sufletul discuției,a 3 a persoană.
Sunt într-adevăr foarte tânără,prea tânără.
Aș fi împăcată cu situația de the freakin best friend dacă nu aș avea acest suflet atât de bine stratificat,închegat,cu existență autonomă și de-a dreptul îndărătnică.Se încăpățânează dragul de el să creadă  în ramificațiile,întinderile lui,conexiunile lui,modurile lui originale de manifestare.
Și atunci totul a fost în mintea mea?da,am devenit neverosimilă.The dice were loaded from the start:nu ai putut să-l convingi pe Cupidon să-l săgete.Poate Cupidon știe mai bine.Sau poate data viitoare ar trebui să gândesc mai puțin în perspectivă și din pluriperspectivism.Poate e un dat să mă agăț în van și un construit să sufăr după.Poate așa au apărut operele de artă,simplele jurnale,marile cugetări.
Aș exagera dacă aș spune că sunt îndrăgostită,ar fi prea puțin dacă aș spune că a fost doar o fază,aș minți dacă aș spune că nu-mi pasă,aș brava dacă aș spune că am să mă postez în fața destinului.Atât de complicat.
Și totuși momentele de sinceritate,acea sinceritate tulburătoare au rolul lor:ți-a zguduit puțin universul.n-a fost cutremurul din Japonia,dar s-au deplasat câteva plăci tectonice,sufletești.Până la urmă,trebuie să vezi ce faci din tine în urma tuturor acestor modificări.te rearanjezi,te pregătești pentru o nouă mișcare seismică.la un moment dat vrei să te regăsești.e incontrolabil mecanismul sufletesc.sau dacă există instrucțiuni eu nu le dețin și nici nu-mi doresc acest lucru.
Îmi place să fiu broken,să am impresia că mă repar cu 1 octombrie 2010,să ajung în 2011 și să mă găsesc în același loc:emotionally unavailable sau cum ar spune unii nu creezi posibilitatea ca larvele să devină fluturi.
Dragul meu,cred că erau deja omizi,dar în amalgamul de insecte le-am confundat.Am să le las în fața ușii tale,poate știi tu ce să faci cu ele.Eu nu am nici o idee.Nu știu cum arată fluturii,deși mi se repetă obsesiv:you have loved enough!Paradoxal.
P.S:a bitter song-Butterfly Boucher.

A venit soarele.a venit primăvara.inspirația mă înspăimântă în această lună a lui marte atât de tipică:melancolică,singuratică,declanșatoare de devieri comportamentale,vivace totuși.Au ieșit motoarele.Arrr!cred că nu am fost auzită:am zis motoare.au,au,au?!da,aceasta era reacția adecvată.În această seară în timpul unui curs fascinant despre taxe și impozite un tânăr domn mă agasa intelectual cu ale lui comentarii de prost gust.Două domnișoare suave încercau să-i atragă atenția,neobservând că tânărul nostru(am putea să-i spunem Narcis din întâmplare) era prea prins de coafura sa anii 90 style.Aș fi vrut să le spun tinerelor că va veni o vreme când Narcis nu va mai suna înapoi,va dispărea în neant(pentru că e clar,o ființă sensibilă și preocupată de Absolut) și acestea nu sunt chiar cele mai rele variante.La un moment dat,Narcis se însoară și surprinzător cum ar putea să pară la o primă lectură superficială a vieții nu se va însura cu  nici una din cele două domnișoare.
De fapt,tot ce doream să-mi spun e că ar fi frumos sa merg la cluj în acest sfârșit de săptămână pentru că trebuie să pun în aplicare câteva din versurile shaniei twain:I ain t gonna act politically correct,I only wanna have a good time.cause the best thing about being a woman is the prerogative to have a little fun!

După ce am ratat concertul lui alifantis în luna lui marte(nu învinovățesc specia masculină pentru acest lucru) în semn de consolare am fost la o lume pe dos.cu adevărat o lume pe dos!la finalul acestei piese cel mai frumos și interesant pământean se apropie de mine întrebându-mă cu o voce delicată dacă mi-a plăcut piesa.purtam o rochie galben pai și aveam nasul extrem de roșu de la răceală.în consecință,eram suficient de irezistibilă.în fața acestui pământean tot ce am putut spune a fost piesa a fost frumoasă,iar cerul e albastru.aș fi vrut să-l mai întreb dacă vine din galaxia mea și dacă în lumea lui oamenii ies la ceai și apoi se căsătoresc.am ezitat totuși.am trecut cu greu peste această întâmplare desprinsă dintr-un film de Kusturica.până azi când în același metrou cu numele de Unirii,2 chiar îl văd.vreau să strig în numele disperării feminine,vreau să opresc metroul,vreau să gesticulez(mai mult decât de obicei),vreau să...metroul se mișcă,iar eu schimb filmul lui Kusturica cu unul tipic american.părăsită de soartă,într-un loc gri,globalizat,consumer society,fast food,fast love.îmi conștientizez destinul tragic de om al mileniului 3.dar nu mă resemnez.adică eu și misteriosul domn S,T,R sau oricare i-ar fi numele,poate chiar și fără nume suntem conectați intergalactic.înclin să cred că un blestem atavic ne împiedică să ne intersectăm destinele.daaar,stimate domnule S/T/R trebuie doar să ne concentrăm puțin.Orfeu a putut coborî în infern după Euridice.cred că vom putea și noi să oprim un metrou!Iar când privirea ta tragică o va întâlni pe a mea te voi întreba temător:ce faci tu,cel mai iubit dintre pământeni?