Ea are un zâmbet frumos.Tu ai trenuri de prins.El.de el nu mai știu nimic.Eu.eu caut zile de 120 de ore.Noi.noi vrem să umplem cerul cu prostii.Voi ar trebui să zâmbiți mai mult.Ei?Științific,fără ei ne-ar fi cam greu și lehamite.Ele au dreptate când spun că ar trebui să fim îndrăgostite de noi.
Viața se dă de obicei la felie.De aceea,o bucată de timp nu-ți pui prea multe întrebări.După care te gândești dacă nu cumva normalitatea prea firesc și sufocant de des invocată te-a transformat într-o chestie rece,nesimțitoare care nu mai întoarce privirea,nu mai schițează zâmbete,nu mai mimează nemurirea,nu mai cunoaște gesturi involuntare.Rareori câte un dor de copilărie "când nu știam că trece pentru totdeauna,vremea?nu se poate răscumpăra cu nimic vremea de atunci?nu mai rămâne adevărat nici un gest,chiar așezat."La un moment dat nu mai primești nuielușe cu fundițe sau ieși de la metrou fără a vedea beculețele de Crăciun care sclipesc în fața ta mai tare chiar ca în Fetița cu chibrituri.Cumplit destin
Acceptat destin.Dar cum?Fatalist?Încrezător?Temător? O serie întreagă de adjective așteaptă sfioase ca domnișoarele in magazine reducerile de iarnă.Ceea ce se împarte sunt doar(e) niște simple amintiri,proiecte,posibile experiențe reușite,foarte probabile eșecuri viitoare.Adică o ființă umană descompusă.Multe cutii pe lângă.Puține instrucțiuni.Prea puțin superglue pentru toate momentele broken ulterioare.Goluri.Supraplinuri.Drumuri drepte între timp.Și totuși copaci pe lângă,flori în iarbă,insecte printre flori..Atomicizarea existenței.Cooperăm mai bine cu fragmentări.Suntem mai frumoși secvențial.
Decembre.
P.S: lovE,mary!
Mai asteptam...
RăspundețiȘtergere