a sosit momentul întâlnirii mele anuale cu Timpul. cea mai bună ocazie să-ți pui cele mai ciudate întrebări și să fii copleșit de simțiri intrisec de neexplicat.mă gândesc în mod obsesiv la sfârșitul lumii-eveniment care ar trebui să aibă conotații negative pe scară mondială. Și totuși evenimentul e zguduitor doar privindu-i latura individuală,tragic de umană,teribil de egoistă.
Nu suntem de neînlocuit decât în raportul cu Sinele. Așteptăm cu înfrigurare viitorul și înțelegem prea puțin trecutul.
Ne întâlnim anual cu Timpul și refuzăm inevitabilul. Instead,ascultăm Elvis Presley,rememorăm secvențe,facem scenarii de secret life pentru că întotdeauna am fi cu totul pe alt continent.
Încă 9 ani până când va trebui să devin normală.Rezonabil.
Până atunci,îmi permit să te văd obsesiv chiar și acolo unde nu ești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu