defazată. un an. o eternitate.

Espero que no esperes que te espere después de mis 26.

nu se putea inventa anotimp mai potrivit.

Dansul trist al toamnei îl dansăm acum. Virtual. Pentru că nu avem altfel cum.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Pentru că asta e tot ce am acum.
Tranziție.

Viața nu e niciodată așa cum te aștepți.

Versiunea ta ficțională a lumii este sortită să eșueze.

Scenarii de tip Dolhasca și frici de tip paranoid.

faci acum ceea ce trebuie. sperând că, la un moment dat, vei face doar ceea ce nu trebuie, nu e firesc, nu e bine, nu e moral și corect. Visând la vremea când îți vei permite libertatea și nebunia de a trăi.

a moment of madness.

dar ce rămâne din noi după toate acestea? ce mai rămâne din noi?

martoră de 23 de ani într-un teatrum mundi cel puțin bizar.

experimentând căzutul de pe bibliotecă a doua oară.
neștiind încotro te duci.
trăind cu înfrigurare expectativa.
final.final?!

and it's been awhile since I stared at the stars.
 http://www.youtube.com/watch?v=i7YJHct_V0Y

O tulburătoare și scurtă imagine de trecut. Un dor fragmentat, dar încăpățânat. În rest, stickere, deadline-uri, planuri, incertitudine, liste, examene, buline, gândire logică, analitică, pragmatică. Sufletește, mai lasă-mă o clipă, un an, un anotimp, un timp!
http://www.youtube.com/watch?v=ok_AxL56MhM

S-ar putea ca nici asemenea pierderi să nu le simțim decât câte un minut, o dată într-un an, însă atunci când simțim cu adevărat lipsa aceasta nu mai e nimic de făcut. 24.02.2008