Ne e teamă să ne întâlnim cu Eternitatea. Care e o clipă de Extaz, de trăire maximală în care generaţiile se succed. Lasă fărâme. Preiau misiuni, urmează o zbatere la fel de extatică.
Nu ştiu cum arată florile de cais, nu ştiu cum arată deciziile luate o singură dată, fără posibilităţile colaterale.
Ţi-aş fi scris ieri că m-am întâlnit cu Miracolul. Că el e tangibil şi Real în existenţa sa din altă dimensiune. Da, realităţile se combină şi posibilităţile devin concret de posibile. Într-o Clipă. Dar n-am îndrăznit să dau buzna în felia ta de exuberanţă.
Clipa în care El te-a sărutat candid pentru prima dată.
Clipa în care El te-a chemat la un ceai în Cluj. ai fi plecat şi pe jos.
Clipa în care aşteptai un metrou încercând să-ţi culegi zâmbetul de pe jos. El tocmai îţi turnase probabil licori magice în ceai. În celebrul ceai de iasomie.
Clipa în care ai plâns o noapte pentru olimpiada de engleză.
Clipa în care şatra de copchile nebune şi frumoase au trăit şi au cântat Ani de liceu.
Greşim încercând să lungim Fericirea, să o diluăm cu Senzaţii, copii infidele ale unor Sentimente unice, inexplicabile, imposibil de xeroxat, înlocuit. Alergăm orbecăind după foste momente, foste iubiri, foste fericiri, foste posibilităţi, foste stări glorioase. Nu avem decât o Clipă.Lângă un magazin funerar.
O clipă de viaţă. O clipă de moarte. O clipă extatică. agonică. umană. suprarealistă. divină. trăită solitar sau împreună cu.
care uneori se repetă sau e doar aşteptată. clipă care se iveşte deodată sau care vine cam târziu.
Clipa noastră. Şansa noastră de a primi Miraculosul. Şi de a zâmbi Eternităţii.