luni, 2 ianuarie 2017

Despre Bucuria de a fi tristă

Schimbarea nu a fost una autentică. Iubirea nu a existat. Sperața a rămas încuiată în Cutia Pandorei. Hotelurile nu au pixuri. Eu nu am stare, ci prea multe gânduri anxioase. 1 ianuarie e la fel de oribil: singur, pseudocuplat, acasă, în hotel sau excursie. Da, viața care se consumă a lui Dragomir. Habar nu am cum a fost anul. Te cred dacă vrei să îi zicem grozav. Habar nu am unde sunt și ce ar trebui să îmi doresc: nuntă în Basarabia sau concediu în Bali. Merg drept pe ceea ce se cheamă pasarela vieții mele. Încerc să fac lucrurile corect de aranjate. Caut echilibru și înțelepciune. Cel puțin direct proporțională cu firele premature albe de păr. Îmi port cicatricile demn și matur și râd. De cele mai multe ori când îmi vine să plâng. Sunt o adolescentă cu 10 ani în plus. Cu un prea subțire simț practic și un exacerbat simț al nimicniciei. Sunt Sînziana. În versiunea 2017.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu