Bunica face azi 76.Pentru mine Bamba e eternă.Nu am cum să nu-mi aduc aminte de momentul fatidic din clasa a 4-a când la ora de lucru manual Ștefan a fost pe punctul de a rămâne fără un ochi din cauza unui conflict cu un coleg de clasă.Bambulina a fost cea care a rezolvat situația mai ceva ca un arbitru internațional.Mi-e frică să traversez strada pentru că până în clasa a 5-a știam că mă așteaptă întotdeauna cineva în curtea școlii care prelua povara unui ghiozdan prea voluminos pentru firavitatea ce mă caracteriza încă de atunci.Prezențele constante conturează o existență,oferă niște limite,un firesc al modului de a trăi.Nu e obișnuință,ci mai degrabă amestec de coerență,scop,certitudine,simplitate.
Poporul român suferă.Nu sunt doar vicisitudinile istoriei care au marcat destinul acestei țări,ci însăși percepția noastră asupra evoluției/involuției istorico-politico-socialo-economice a spațiului în care trăim.
Cât despre mine,după câteva momente(vreo 7 zile magice mai exact) de pierdere totală,dar nu irevocabilă a lucidității mi-am revenit.Întru ce?Întru această primă fațetă de viață:cursuri,sete absurdă de Absolut,mecanică,aparențe că mecanica funcționează,vastitate copleșitoare,mici momente de glorie personală,mari eșecuri,and I scream from the top of my lungs:what s going on?,încercare de definire,mai am timp,nu vreau să folosesc un marker permanent pentru a mă contura,nu vreau nici să mă pliez într-un mod facil peste un model prestabilit,știu acum totuși că originalitatea are limitele sale inerente.
Despre tine,cititor fictiv sau înfricoșător de real,nu pot spune decât că sper să ne regăsim într-o zi.Dacă nu am să te recunosc nu ezita să-mi atragi atenția.Poate reușim împreună să oprim finititudinea.Clar,pentru un moment finit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu